Batranul Ronald McDonald ar trebui sa isi tina scaunul bine sub el, nu se stie cand il vor trage cei din conducere

Un studiu arata ca printre principalele temeri ale americanului de rand se regaseste si obezitatea. Probabil ca teama asta e fondata in conditiile in care, dupa statisticile oficiale ale sistemului de sanatate 66% din adultii americani sunt obezi, iar un studiu puternic mediatizat sustine ca pana in 2030 86% din populatie va fi obeza. Frica mare, da pentru ca principalele cauze de deces din SUA se datoreaza bolilor datorate obezitatii. (conform ABC News: Obesity Apocalypse by 2030).

Noua religie reprezinta viata sanatoasa, iar principalul flagel e obezitatea. Lumea Fast-Food e pusa la colt de toata lumea, de la numeroasele emisiuni Tv “Healty living” la oameni de stiinta, nutritionisti sau oficiali guvernamentali. Practic toata lumea arunca pietre pentru ca fast food = junk food… Ce se poate face? Fast food se vinde foarte bine inca, dar presiunea e mare asupra companiilor, se cere schimbare.

Ce fac cei de la McDonalds?

Pai simplu, se intalnesc si isi pun cateva intrebari

Cine suntem ?... Cel mai reunoscut brand din lume…
Cine sunt principalii nostrii clienti ?... toata lumea…
De unde racolam noi clienti ?... copiii pentru ca sunt mici si influentabili, iar stilul de viata si gusturile se pot forma usor la varsta frageda. Daca ii invatam acum cu hamburgeri la clovnul vesel, o sa manance aici mereu, in drumul spre liceu, spre munca…
Care e problema ?... nu prea ami merge la copii, din cauza parintilor si autoritatilor. Arata rau de tot… toti stiu ca Fast Food = Junk Food, iar noi facem reclame pentru copiii. Ce parinte i-ar da mancare nesanatoasa copilului?
Si ce facem?... hai sa incercam pe adolescenti… astia sunt tot asa de usor de influentat, au bani, au putere de decizie si nu o sa ne acuze nimeni de nimic.

McDonalds în mod tradiţional a avut campanii cu target de audienţă foarte larg. Cu toate acestea o mare parte a tintit in special copiii preadolescenţi cu vărste între 3 şi 11 ani. Totusi odata cu schimbarea imaginii fast-food-ului au aparut multe probleme de iumagine, dar si datorita noilor politici guvernamentale. Unele tări au impus reguli diferite pentru a proteja această categorie:

• Children Food Bill în Marea Britanie a impus un număr de reguli stricte pentru advertisingul de fast-food, printre care promovarea produselor doar după ora 9 şi interzicerea vedetelor de a promova aceste produse. Alte ţări europene se gândesc la adoptarea unor legi similare.
• În Suedia advertisingul pentru orice fel de produs, inclusiv fast-food adresat copiilor sub 9 ani e interzis
• Numeroase reclame au fost considerate nepotrivite de către diferite autorităţi dtorită imaginilor înşelătoare sau sloganurilor care de exemplu susţineau că hambrugerii sunt defapt sănătoşi. Aceste reclame au fost retrase de pe piaţă, inclusiv câteva reclame de la McDonalds.

Solutia

Pasul 1: Reclame pentru adolescenti, cateva meniuri sanatoase aruncate peste tot junk-food-ul ala, amestecate cu niste CSR si gata… avem acelasi McDonalds dar mai sanatos, acelasi dar mai moral si implicat in societate, acelasi dar mai cool… “Forever” pentru ca e acelasi mereu, dar “Young” pentru ca acum e cool, moral, sanatos, deci mereu in pas cu timpul.

Hai pe adolescenti… asta e moda acum… tinerete, mancare sanatoasa, vedetisme… mai bagam 2-3 meniuri de salate si un hamburger dietetic si gata, nu ne acuza nimeni ca nu oferim alternative sanatoase chiard aca pastram restul produselor vechi. Facem o reclama, pe un ton muzical, bagam o vedeta gen Justin Timberlake, sponsorizam un Star Factory si gata.

Nu e McDonalds de vina, toti fac asta, se observă pe plan mondial o foarte mare importanţă sau pondere a advertising-ului care are ca target adolescenţii pentru ca :

• acestia sunt foarte uşor influenţabili pe termen scurt şi neloiali unui brand
• aceştia au putere de decizie şi bani, faţă de copiii preadolescenţi pentru care deobicei decid părinţii
• aceştia se regăsesc într-o perioadă de formare a sistemelor de valori şi deci şi a loialităţii pentru brand. Odată ajunşi la maturitate schimbările în sistemul de valori sunt grele, ca şi trecerea la alte branduri.
• adolescenţii sunt uşor de convins să prefere un lucru doar pentru că e cool sau pentru că un anumit cântăreţ spune că preferă acel lucru, faţă de modul în care un adult alege deobicei, pe baza unei judecăţi logice, a experienţelor anterioare şi loialităţii. Deci nevoia de acceptare socială şi apartenenţă la grup e atât de importantă încât sunt gata să accepte valori şi gusturi chiar dacă nu le plac foarte mult, numai pentru a fi în pas cu moda. (dovada e Ipod-ul)

Această constatare e foarte accentuată în cazul unor societăţi vestice, unde de exemplu în SUA 73% din adolescenţi respectă şi consideră vedetele un model în viaţă, în schimb în România doar 32% sunt de aceeaşi părere. În România gradul de admiraţie şi ascultare a sfaturilor părinţilor e de 91% în timp ce în SUA e de 34%. (Conform LeoYouth Research)

Pasul 2: Ne trebuie alta atmosfera. Culorile, mesele de plastic si clovnii astia ne dau o imagine cam copilareasca. Parca un mood asa mai Starbucks ar fi mai trendy, mai matur, deci mai tineresc… daca ati intrat la Unirii al McDonalds intelegeti despre ce vorbesc. Da, asa arata noul McDonalds, asa vor arata toate, sincer destul de frumoase. Asta e noua strategie globala.

Concluzii? tranzitie lina, desi cu unele riscuri de imagine, combinand aroma fina de Starbucks cu portii grosolane de burgeri. Transformand McDonalds-ul jucaus si simplu, intr-un club de fitze in care se servesc burgeri… asta se cere, asta se vinde… batranul Ronald ar trebui sa isi tina scaunul bine sub el, nu se stie cand il vor trage de sub el cei din conducere.

Criza economica... cauze, efecte, asemanari....

Ma uitam ieri la stiri si ca deobicei se vorbea despre criza mondiala... inceputa in SUA si propagata in toata lumea... Ce inseamna asta? ce efecte are? Vine sfarsitul lumii?

Putin probabil... in ultimii 20 de ani au fost mai multe crize economice similare (deci nu ma refer la blocul fost comunist si tranzitia catre capitalism) ma refer la crize aparute in tari dezvoltate, in special din sectorul financiar sau imobiliar. De la criza imobiliarelor de la inceputul anilor 90 din Japonia, pana la criza pietelor asiatice din 1997, inceputa undeva in Indonezia.

Cea mai similara situatie, ca si mod de comparatie a originilor si motivelor aparitiei acestei crize e cea a crizei de la inceputul anilor 90 din Japonia....

Problemele care au dus la aceasta criza: SUA vs Japonia

• Dupa ani de zile de crestere economica, bula s-a spart... cresterea economica din SUA a fost condusa puternic de noul sector IT pe toata perioada anilor 90, aceasta perioada de boom economic a incetinit undeva la inceputul anilor 2001 datorita saturarii pietei hardware, practic piata a ajuns al maturitate... Japonia anilor 90 venea dupa 30 de ani de crestere economica rapida iar acum se ajungea la maturitate, avantul economic incetinea dar pe piata imobiliarelor se construia in acelasi ritm alert.
• O scadere a consumului in zona imobiliarelor datorita perspectivelor incerte ale economiei (in special in cazul SUA unde datorita pretului petrolului, politicii externe costisitoare, incetinirii cresterii economice datorita somajului cauzat de competitia chineza… In cazul Japoniei s-a simti saturatia pe piata imobiliara si incetinirea naturala a cresterii economice, care timp de 30 de ani a avut o medie fenomenala de 9%)
• Criza a fost accentuata datorita implicarii puternice a sectorului bancar in imobiliare... Piata a fost invadata de produse bancare derivate destinate pietei imobiliare, ceea ce a dus la un consum excesiv si necontrolat.
• Cresteri necontrolate a preturilor imobiliarelor, peste puterea de cumparare a majoritatii (sustinute de catre produsele bancare derivate) au dus la un influx puternic de investitori atrasi de cresteri masive ale valorii proprietatilor de la an la an (similar cu ceea ce s-a intamplat in Romania in ultimii ani cand valoare pamantului a crescut si cu 200% in unele zone generand un fel de "gold rush" ca-n vestul salbatic). Problema e ca investitorii au uitat de existenta legilor cererii si ofertei si de faptul ca la umomendat piata ajunge la saturatie.

Exista totusi si diferente

Modelul american

Sistemul capitalist american incurajeaza consumul excesiv, prin imprumuturi bazate pe ipoteci si alte produse derivate bancare. Practic americanul de rand, sa il numim Joe, mai intai chieltuie bani pentru a trai pe picior mare azi, asa cum vede in filme iar de maine in continuare duce datorii peste datorii in spate pe care le plateste la fiecare salariu.
Acest comportament incurajeaza consumul imediat, deci sustinere o crestere economica puternica si in acelasi timp il forteaza pe Joe sa lucreze, fiind blocat de catre sistem. In momentul in care furtuna vine, el ramane in ploaie. In cazul in care e dat afara de la locul de munca isi pierde casa pentru ca e ipotecata pentru a plati masina pe care o schimba la fiecare 3 ani sau vacanta la Vegas.
Ok un caz individual, nu toti oamenii sunt dati afara, dar in conditiile in care se tot zvonesc restructurari in cele mai puternice corporatii majoritatea oamenilor incep sa stranga cureaua drastic, daca maine ajung in strada ca Joe ? bani de rate nu au asa ca ar trebui sa stranga cat pot de mult, asa ca nu mai cumpara masina noua anul asta… nu mai cumpara masina deci dealerul nu o vinde, ceea ce inseamna ca muncitorul de la Ford sta degeaba si compania pierde bani, ca sa supravietuiasca il da afara pe Joe J si uite asa se inchide cercul vicios.

Modelul japonez

Japonia a dezvoltat un sistem social unic, bazat pe paternalismul companiilor care asigura locuri de munca pe viata, iar statul coopereaza cu sistemul bancar si cu restul corporatiilor intr-un sistem complex care se bazeaza pe stabilitate si echitate sociala in locul profitului mare. Aceasta combinatie a sustinut consumul japonezilor de rand inclusiv in timpul crizei, ceea ce a sustinut celelalte sectoare de activitate, criza fiind puternica doar in sistemul bancar si imobiliar. Practic japonezul de rand a continuat sa consume ca si inainte.

Reactiile modelului japonez

Desi modelul japonez ofera stabilitate duce la alte probleme insa. Rigiditatea locurilor de munca duce la pierderea competitivitatii si profitului datorita competitiei ieftine venite din China.
Unii economisti sustin ca desi protectionismul de stat si dirijismul au ajutat la dezvoltarea Japoniei intre anii 1950-1990 aceste practici sunt responsabile si pentru problemele actuale. Eu cred ca aceasta politica de stat a avut doar un rol pozitiv, China de exemplu foloseste acelasi model de dezvoltare cu succes.
Adevarata problema a Japoniei se regaseste in cultura socialist-nationalista bazata pe stabilitate si echitate sociala care ii si defineste ca popor si care le-a adus succes pana acum. Formata in epoca Meiji aceasta cultura socialist-nationalista a transformat Japonia in cateva decade din 1878 in 1914 din o tara feudala, cu granitele amenintate si abuzate de puterile industriale europene si americane, intr-o tara industrializata si un jucator politic si militar important. Tot acest sistem a ridicat din ruine o noua japonie, concentrata pe cucerire economica nu militara.
Companiile se bazeaza pe angajati pe viata ceea ce reduce flexibilitatea si creste costurile, in timp ce alte companii produc ieftin in China.

In Japonia statul a tinut artificial in viata companiile de constructii prin dezvoltarea unui program masiv de dezvoltare a infrastructurii, pana cand acestea s-au putut reprofila. Desi costisitoare, aceasta masura a limitat efectul soc al prabusirii sectorului imobiliar si l-a intins pe o suprafata mai lunga de timp usurand impactul negativ real dat de somaj si falimente.

Practic aceasat criza din japonia a dus la dezvoltarea altor tari cu bani japonezi. Ramase cu un surplus de bani pe piata pe care nu aveau in ce sa ii investeasca in Japonia, marile grupuri finananctare au motat banii spre orizonturi mai verzi ca Indonezia, Malayesia, China, Taiwan, dezvoltand toata regiunea.

Reactiile modelului american

In SUA statul pompeaza sume masive de bani in sectorarele afectate, in special in cel bancar pentru a salva sistemul de la colaps (o practica vazut ca una de coruptie in Romania, dar perfect logica in restul tarilor dezvoltate). Aceasta metoda, desi costisitoare e absolut necesara pentru stabilizarea sistemului.

Multi cred ca acesti bani vin gratis, nimic nu e gratis in lumea asta, cu aceste ajutoare financiare statul probabil ca obtine si un oarecare control asupra companiilor respective, actionariat. Imi aduc aminte de planul Hoover si dirijismul de stat al lui Taylor din perioada interbelica aplicat in timpul crizei din 1929

Modelul american e mult mai flexibil decat cel japonez ceea ce ii va ajuta sa iasa probabil mai rapid din aceasta criza.

E totusi grav... foarte grav...

Pentru ca SUA e cel mai mare importator al lumii... daca americanul nu cumpara o masina noua, o haina noua, nu numai americanul sufera, ci si europenii, chinezii, japonezii... toata lumea, pentru ca toti exporta in SUA. iar cand SUA nu cumpara, multi nu au cui sa vanda. Deci daca la ei e grav si la noi o sa fie... Desigur aici vorbim de tarile principal exportatoare ca Germania, Franta, China, japonia, Coreea de Sud. Romania e o tara majoritar importatoare deci nu ar trebui sa ne afecteze direct.

Ce putem face? pai as sugera sa nu mai facem atatea imprumuturi la banca pentru moment, pana se stabilizeaza situatia. Pana atunci sa speram la mai bine.

Din conferintele OC... vorbesc "afaceristii"

CSR adevar sau manipulare?

Sincer aveam deja o imagine formata, am mai participat la vreo 2 workshop-uri legate de CSR si stiam oarecum cu ce se mananca, sau mai bine zis cu ce se vinde. O sa pornesc de la primul lucru pe care l­-am invatat in facultate, regula sacra “scopul oricarei afaceri e profitul”. Nu vorbesc de acel CSR inventat de companiile japoneze despre care vorbea domnul Sinji Naruo cu mandrie, acel CSR nascut si din spirit social nu numai ca o metoda de marketing. Vorbesc de CSR-ul autohton, importat din SUA.
Atunci pentru ce am mai venit? Pai sa invat mai multe despre CSR de la 6 oameni care sunt acolo sus si conduc, decid, formeaza CSR.

Ce m-a deranjat nu a fost absenta motivata “afacereste” de Dinu Patriciu… ci atitudinea celorlalti invitati. Tot timpul am avut impresia ca vor sa ne vandal ceva, ca ne manipuleaza, ca ne trateaza ca pe clienti, nu studenti… ce dezamagire, parca stateam in fata cu niste agenti de vanzari. Si mai dezamagitoare a fost atitudinea unor studenti, care au intrat in jocul asta si au inceput sa puna intrebari lingusitoare, ca poate, cine stie, castiga marele premiu, o cina romantica la biroul unuia din invitati.

Totusi a fost interesant, pentru ca printre toate lucrurile astea au fost si voci care au pus intrebari mai interesante, mai pe subiect, cat e adevar si cat e manipulare, ca doar asta era tema, au fost si invitati care au raspuns sincer acestor intrebari. Domnul Roy Maybud (Energy Holding) a fost direct de la inceput pana cand am plecat eu din sala, Dan Pascariu (UniCredit Tiriac Bank) a fost mai diplomat, doar nu el e patronul is trebuie sa raspunda sefului care l-a trimis, dar mai pe ocolite mai prin vorbe frumoase a fost si el sincer… mai multe nu pot sa spun… a fost interesant si s-au putut invata unele lucruri daca stiai sa citesti printre randuri, sa interpretezi si sa faci niste legaturi logice cu bagajul de cunostinte din facultate.
Cu toate acestea inca vreau sa cred ca CSRConferintele Comunicarii mi-au intarit convingerea si chiar mi-au format un raport, cam 3/5 manipulare si 2/5 adevar

Din conferintele OC... vorbesc profesionistii

Olimpiadele Comunicarii au adus si prezentari din partea unor oameni admirabili... in mare parte legate de campanii de comunicare sau advertising.

Mihai Ciobanu (Nicorette): Am ridicat mana cu entuziasm si putina rautate… as fi intrebat ce buget de advertising a avut urmatorul concurent direct de pe piata si cum se numeste.
In parerea mea o campanie foarte buna, iar succesul clar. Dar cred ca trebuie si sa fim realisti si sa vedem contextul, vreau eu sa fiu slujitorul ala roman care soptea in urechea Cezarului la intoarcerea victorioasa din campanii “Gloria e trecatoare”. Da, in scurt timp a reusit sa detina aproape toata piata acestui gen de produse, dar mai cunoastem alte produse? Sincer cine mai poate sa imi spuna un alt medicament pentru a scapa de lanturile acestui viciu?
Ideea e ca e foarte usor sa intrii pe o piata fara concurenta, in special cand majoritatea fumatorilor sustin ca vor sa se lase de fumat. E ca si cum ai fi singurul care vinde limonada pe plaja la Mamaia.
Adevaratul success vine datorita descoperirii acestui moment oportun de a intra pe piata, si apoi datorita campaniei.

Sorin Psatta (Somnul parintilor naste monstrii): Preferatul meu, preferatul amicilor mei, campanie geniala prin terapie shock… cred ca daca as putea sa imi aleg vreodata un sensei ca sa ma antreneze pentru ringul de lupta al advertising-ului, el ar fi.

Andrei Stoiciu (campania impotriva discriminarii): O lectie de viata, o marturie sincera, pentru asta nu pot decat sa il respect.. Campania in sine foarte grea, nu poti schimba mentalitatea oamenilor peste noapte, prin cateva reclame. Discriminarea rasiala are radacini vechi. In parerea mea iti trebuie ani de zile de activitate continua, de implicare a minoritatilor discriminate, de formare a unor exemple a acestor minoritati, de educatie in sistemul scolar a ambelor parti.
Totusi si abordarea a fost oarecum gresita. Domnul Stoiciu explica faptul ca nu e bine sa le impui oamenilor sa nu faca un anumit lucru, sa incepi cu o negatie care se refera la limitare, la interdictie. In aceeasi masura nu e neaparat bine sa pui o afirmatie la imperativ pentru ca poate iar sa se transforme intr-o limitare, doar impui omului sa faca un anumit lucru. Adica, in campania asta impotriva discriminarii nu le poti spune “nu discrimina” dar in final sloganul e similar “respecta”…
Respectul insa e ceva care se castiga, nu se impune printr-o reclama fie ea si pe plan emotional. Inainte sa obtii respectul celorlalti trebuie sa dovedesti ca esti dornic de el, iar in momentul de fata, fara un exemplu al minoritatilor pe care romanii sa il respecte ca si individ e foarte greu sa obtii rezultate.

Oricum o campanie imposibila, mai mult o scuza a autoritatilor de a dovedii Uniunii Europene ca se depun eforturi pentru integrarea minoritatilor, pentru a justifica anumite fonduri.
Care e solutia ? Nu stiu, nimeni nu pare sa stie, nu stiu macar o tara in care discriminarea etnica a fost eliminata, macar scazuta. Din SUA pana in Germania, din Italia pana in Franta, discriminarea pare doar sa creasca in intensitate.

Concluzii de la OC... the good, the bad and the winners

Cum? nu ati castigat?... Nu... Cum nu?... Pentru ca nu am fost cei mai buni, pentru ca altii chiar au meritat sa fie deasupra noastra, pentru ca unele subiecte au avut potential mai mare, pentru ca unele campanii au avut rol social mai urgent (toate cele 3 de pe podium: coruptia, romanii care trudesc peste granite si problema drogurilor).

Da au fost si "good" si "bad" si "winners" iar ultimii nu au fost chiar in fiecare caz si "good"... Pai hai sa vorbesc putin de premianti.

Echipa Aardvark
(Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse)

A avut o campanie draguta, comica, melodioasa… practic o campanie de “Oscar” numai buna de premiere, dar sincer rupta de realitate…
Puncte forte
Canalele de comunicare bine alese… e adevarat ca erau destul de usor de identificat din moment ce targetul era format din romanii din Italia (ziare in limba romana, posturi radio in limba romana)
Campanie originala bazata pe spot-uri radio comico-melodioase
Puncte slabe
Mesajul campaniei nu are corespondenta cu un motiv real pentru care majoritatea romanilor s-ar intoarce in tara. Majoritatea l-ar vedea ca pe o poanta buna sau chiar o jignire, ca pe o satira adresata lor. O gluma buna nu convinge pe nimeni sa se intoarca. Trebuiau explorate motivele pentru care au plecat romanii nostrii in Italia (saracie, lipsa locurilor de munca) sau si mai bine motivele pentru care s-ar intoarce (dorul de familie fiind principalul factor pe care eu as fi mizat).

Echipa SUN TEAM
(Agentia Nationala Antidrog)

Meritau locul 1 pentru ca au fost cei care dupa parerea mea au urmat cei mai multi pasi logici pentru formarea strategiei . Imi pare rau totusi ca aceasta campanie e totusi o lupta contra morilor de vant, pentru ca oricum toate locurile din centrele de tratament sunt ocupate, dupa cum recunostea si ANA.
Puncte forte
Treaba de research… baietii astia au pus suflet in campania lor, chiar s-au documentat, au fost prin centrele ANA, au vorbit cu drogatii pentru a capata acel insight al lor.
Au folosit perfect ceea ce au descoperit in munca de cercetare… de la posterul genial care desi pare macabru sau chiar a avea efect contrar, ar functiona pentru ca apeleaza la cele mai puternice dorinte ale dependentilor (urmatoarea doza de metadona prin orice combinatie, chiar gratis de la o tipa sexy)
Desi au avut un buget mic, acesta a fost bine distribuit pe canale media potrivite iar posterele pozitionate in locurile cele mai frecventate de dependenti.
Puncte slabe
Nu stiu… nu prea gasesc… poate ca posterul “Vrei ciocolata” nu e tocmai potrivit. Da, un dependent intelege mesajul, dar un copil care merge cu taxiul si vede acest poster?

Echipa Volksstumm
(Ministerul Internelor si Reformei Aministrative)

Au avut o campanie cu foarte mari posibilitati, o campanie mai bine prezentata decat facuta, nu ca a fosr prost facuta, dar am vrut sa subliniez cat de bine a fost prezentata:))
Puncte forte
Membrii SNSPA stiu bine sa isi prezinte campania sa isi vand ideile. Daca ar fi un premiu pentru cea mai bine prezentata campanie cred ca ei ar fi primii. Folosesc multe cuvinte pompoase, arata motivatia data de logica pentru fiecare decizie sau slogan.
Puncte slabe
Puncte slabe“Hai sa rezolvam cumva coruptia”… cum asta e mesajul?? Haha… asta spune orice om care da mita in Romania “hai sa o rezolv cumva” cum? Prin MITA… sincer mesajul asta imi sugereaza faptul ca s-a ajuns in punctul ala in care nici ei nu stiu ce mesaj ar convinge oamenii sa nu mai dea mita. Pur si simplu pare un mesaj disperat.

Cam atat de la OC.. si cu bune si cu rele in parerea mea personala.

Blast from the past... Olimpiadele Comunicarii

Parca as incepe noul blog cu ceva vechi, ceva amintiri... Imi aduc aminte motivul pentru care am facut primul meu blog, Olimpiadele Comunicarii... Totul incepea cam asa, ca o mare aventura cu multe necunoscute.


"Pana acum preferam sa imi las gandurile pe net prin intermediul unor forumuri. Inca fac asta pentru ca imi da senzatia ca pot avea o conversatie mai relevanta cu membrii acelui grup, doar ca avem un subiect de discutie definit si totul se rezuma la dezbatere.

Oricum blog-ul este ceva nou pentru mine si destul de interesant, ca si mod de exprimare oarecum pentru ca nu are un subiect clar determinat ca in cazul unor forumuri unde toti cei care participa vor sa vorbeasca despre aceleasi lucruri, blogul pentru mine e ca o barca a ideilor care pluteste in deriva in largul oceanului, sperand sa intalneasca o alta barca sau sa dea de tarm unde poate face schimb de idei (probabil atunci cand vorbesc de tarm ma refer la apartenenta la un grup) .

Insa in cazul actual probabil ca barca mea ar trebui sa vasleasca spre o directie clara, portul Olimpiadei Comunicarii, pentru ca asta e motivul primordial pentru care am facut acest blog si aici probabil ma tradeaza experienta mea de "forum flamer" pentru ca am o tinta clara chiar si atunci cand fac un blog... Probabil ca nu m-am obisnuit cu acest concept de libertate al blogului, gen "scrie ce vrei despre ce vrei" si probabil ca asa sunt foarte multi oameni in lumea asta, gandul la libertate e frumos dar prea multa libertate poate sa te dezorienteze, cred ca asta e una din marile probleme ale generatiei tinere de acum, probabil ca voi vorbi si despre asta eventual cu toate ca risc sa dau impresia unui pensionar cu tendinte comuniste...

Sunt sigur ca in timp blogul va capata si alte motive pentru existenta lui... insa pana atunci... FULL SAIL, Destination OC harbor."

Si ca sa sar de la prefata la deznodamant, sarind peste tot continutul.. NU AM CASTIGAT:)) dar nici nu am plutit in deriva, noi cei din Echipa AEGIS. Am ajuns in finala, am reprezentat Ministerul Mediului si Dezvoltarii durabile si am avutocazia sa legam bune prietenii si sa strangem o sumedenie de amintiri si lectii de viata.

At a new begining

Just another person traveling in this world, the road called life, I know how it ends, but I still walk it, a journey walked for the journey itself, joy and sadness, laughs and tears, love and hate, friends and foes, ups and downs, from the magic of the first young steps to the marching of the adult's ambition right to the last old steps of wisdom I hope to enjoy the road and all it's colors...

And so every ending means a new beginning... Din copil in adult, inca ma uit peste umar, inca nu vreau sa las in urma acea parte a magiei copilariei, prins la granita dintre cele doua lumi:))

Si totusi, sa trecem la lucruri mai serioase? in engleza sau in romana? Toata viata mea de gamer si pasionat al forumurilor am scris in engleza... e ciudat, parca se tasteaza mai greu in romana... deh... obisnuinta.