Ma uitam ieri la stiri si ca deobicei se vorbea despre criza mondiala... inceputa in SUA si propagata in toata lumea... Ce inseamna asta? ce efecte are? Vine sfarsitul lumii?
Putin probabil... in ultimii 20 de ani au fost mai multe crize economice similare (deci nu ma refer la blocul fost comunist si tranzitia catre capitalism) ma refer la crize aparute in tari dezvoltate, in special din sectorul financiar sau imobiliar. De la criza imobiliarelor de la inceputul anilor 90 din Japonia, pana la criza pietelor asiatice din 1997, inceputa undeva in Indonezia.
Cea mai similara situatie, ca si mod de comparatie a originilor si motivelor aparitiei acestei crize e cea a crizei de la inceputul anilor 90 din Japonia....
Problemele care au dus la aceasta criza: SUA vs Japonia
- Dupa ani de zile de crestere economica, bula s-a spart... cresterea economica din SUA a fost condusa puternic de noul sector IT pe toata perioada anilor 90, aceasta perioada de boom economic a incetinit undeva la inceputul anilor 2001 datorita saturarii pietei hardware, practic piata a ajuns al maturitate... Japonia anilor 90 venea dupa 30 de ani de crestere economica rapida iar acum se ajungea la maturitate, avantul economic incetinea dar pe piata imobiliarelor se construia in acelasi ritm alert.
- O scadere a consumului in zona imobiliarelor datorita perspectivelor incerte ale economiei (in special in cazul SUA unde datorita pretului petrolului, politicii externe costisitoare, incetinirii cresterii economice datorita somajului cauzat de competitia chineza… In cazul Japoniei s-a simti saturatia pe piata imobiliara si incetinirea naturala a cresterii economice, care timp de 30 de ani a avut o medie fenomenala de 9%)
- Criza a fost accentuata datorita implicarii puternice a sectorului bancar in imobiliare... Piata a fost invadata de produse bancare derivate destinate pietei imobiliare, ceea ce a dus la un consum excesiv si necontrolat.
- Cresteri necontrolate a preturilor imobiliarelor, peste puterea de cumparare a majoritatii (sustinute de catre produsele bancare derivate) au dus la un influx puternic de investitori atrasi de cresteri masive ale valorii proprietatilor de la an la an (similar cu ceea ce s-a intamplat in Romania in ultimii ani cand valoare pamantului a crescut si cu 200% in unele zone generand un fel de "gold rush" ca-n vestul salbatic). Problema e ca investitorii au uitat de existenta legilor cererii si ofertei si de faptul ca la umomendat piata ajunge la saturatie.
Exista totusi si diferente
Modelul american
Sistemul capitalist american incurajeaza consumul excesiv, prin imprumuturi bazate pe ipoteci si alte produse derivate bancare. Practic americanul de rand, sa il numim Joe, mai intai chieltuie bani pentru a trai pe picior mare azi, asa cum vede in filme iar de maine in continuare duce datorii peste datorii in spate pe care le plateste la fiecare salariu.
Acest comportament incurajeaza consumul imediat, deci sustinere o crestere economica puternica si in acelasi timp il forteaza pe Joe sa lucreze, fiind blocat de catre sistem. In momentul in care furtuna vine, el ramane in ploaie. In cazul in care e dat afara de la locul de munca isi pierde casa pentru ca e ipotecata pentru a plati masina pe care o schimba la fiecare 3 ani sau vacanta la Vegas.
Ok un caz individual, nu toti oamenii sunt dati afara, dar in conditiile in care se tot zvonesc restructurari in cele mai puternice corporatii majoritatea oamenilor incep sa stranga cureaua drastic, daca maine ajung in strada ca Joe ? bani de rate nu au asa ca ar trebui sa stranga cat pot de mult, asa ca nu mai cumpara masina noua anul asta… nu mai cumpara masina deci dealerul nu o vinde, ceea ce inseamna ca muncitorul de la Ford sta degeaba si compania pierde bani, ca sa supravietuiasca il da afara pe Joe J si uite asa se inchide cercul vicios.
Modelul japonez
Japonia a dezvoltat un sistem social unic, bazat pe paternalismul companiilor care asigura locuri de munca pe viata, iar statul coopereaza cu sistemul bancar si cu restul corporatiilor intr-un sistem complex care se bazeaza pe stabilitate si echitate sociala in locul profitului mare. Aceasta combinatie a sustinut consumul japonezilor de rand inclusiv in timpul crizei, ceea ce a sustinut celelalte sectoare de activitate, criza fiind puternica doar in sistemul bancar si imobiliar. Practic japonezul de rand a continuat sa consume ca si inainte.
Reactiile modelului japonez
Desi modelul japonez ofera stabilitate duce la alte probleme insa. Rigiditatea locurilor de munca duce la pierderea competitivitatii si profitului datorita competitiei ieftine venite din China.
Unii economisti sustin ca desi protectionismul de stat si dirijismul au ajutat la dezvoltarea Japoniei intre anii 1950-1990 aceste practici sunt responsabile si pentru problemele actuale. Eu cred ca aceasta politica de stat a avut doar un rol pozitiv, China de exemplu foloseste acelasi model de dezvoltare cu succes.
Adevarata problema a Japoniei se regaseste in cultura socialist-nationalista bazata pe stabilitate si echitate sociala care ii si defineste ca popor si care le-a adus succes pana acum. Formata in epoca Meiji aceasta cultura socialist-nationalista a transformat Japonia in cateva decade din 1878 in 1914 din o tara feudala, cu granitele amenintate si abuzate de puterile industriale europene si americane, intr-o tara industrializata si un jucator politic si militar important. Tot acest sistem a ridicat din ruine o noua japonie, concentrata pe cucerire economica nu militara.
Companiile se bazeaza pe angajati pe viata ceea ce reduce flexibilitatea si creste costurile, in timp ce alte companii produc ieftin in China.
In Japonia statul a tinut artificial in viata companiile de constructii prin dezvoltarea unui program masiv de dezvoltare a infrastructurii, pana cand acestea s-au putut reprofila. Desi costisitoare, aceasta masura a limitat efectul soc al prabusirii sectorului imobiliar si l-a intins pe o suprafata mai lunga de timp usurand impactul negativ real dat de somaj si falimente.
Practic aceasat criza din japonia a dus la dezvoltarea altor tari cu bani japonezi. Ramase cu un surplus de bani pe piata pe care nu aveau in ce sa ii investeasca in Japonia, marile grupuri finananctare au motat banii spre orizonturi mai
verzi ca Indonezia, Malayesia, China, Taiwan, dezvoltand toata regiunea.
Reactiile modelului american
In SUA statul pompeaza sume masive de bani in sectorarele afectate, in special in cel bancar pentru a salva sistemul de la colaps (o practica vazut ca una de coruptie in Romania, dar perfect logica in restul tarilor dezvoltate). Aceasta metoda, desi costisitoare e absolut necesara pentru stabilizarea sistemului.
Multi cred ca acesti bani vin gratis, nimic nu e gratis in lumea asta, cu aceste ajutoare financiare statul probabil ca obtine si un oarecare control asupra companiilor respective, actionariat. Imi aduc aminte de planul Hoover si dirijismul de stat al lui Taylor din perioada interbelica aplicat in timpul crizei din 1929
Modelul american e mult mai flexibil decat cel japonez ceea ce ii va ajuta sa iasa probabil mai rapid din aceasta criza.
E totusi grav... foarte grav...
Pentru ca SUA e cel mai mare importator al lumii... daca americanul nu cumpara o masina noua, o haina noua, nu numai americanul sufera, ci si europenii, chinezii, japonezii... toata lumea, pentru ca toti exporta in SUA. iar cand SUA nu cumpara, multi nu au cui sa vanda. Deci daca la ei e grav si la noi o sa fie... Desigur aici vorbim de tarile principal exportatoare ca Germania, Franta, China, japonia, Coreea de Sud. Romania e o tara majoritar importatoare deci nu ar trebui sa ne afecteze direct.
Ce putem face? pai as sugera sa nu mai facem atatea imprumuturi la banca pentru moment, pana se stabilizeaza situatia. Pana atunci sa speram la mai bine.