Incepe cu fata care musca din ciocolata cu ROM in scena infrigurata si gri a orasului, si automat e trimisa cu gandul, de gustul intens de rom (romul ma duce cu gandul la Pirati, la Caraibe, la plajele calde, fiind ingredient exotic)…. Scaparea din realitate prin gustarea ciocolatei (efect foarte des folosit in reclamele la dulciuri).
Ajunge in paradisul tropical pe iaht, departe de blocurile gri, de zgomotul bizonilor din trafic, de tot jegul orasului… si totusi, un intrus in visul ei, badaranul burtos cu priviri obraznice si sugestive care o invita parca la dans din buric pe obisnuita manea pe care fata probabil o tot aude zi de zi in drum spre munca/facultate… ea e surprinsa, scarbita… socul o trezeste la realitate, si totusi, parca ar mai gusta din ciocolata, si parca era simpatic golanul, si parca si maneaua suna bine.
Concluzii:
Asta e viziunea mea… sarcasm, haz de necaz… o tara in care nimeni nu se uita la OTV (si totusi are rating urias la audienta)… toti ne declaram anti-manele… si totusi, le auzim la fiecare colt de strada… cineva minte sau se minte singur…”eu nu ascult gunoaiele astea” si totusi “toti le asculta”… asta e senzatia tare pe care o aduce Ciocolata cu ROM… o PALMA CU ADEVAR… unii rad pentru ca e comic grasu, altii pentru ca stiu ca asculta manele… Majoritate ascunsa dupa minoritate.
Deigur e si vorba de paralela dintre ingrediente… ciocolata dulce la exterior.. urmata de intensul gust de ROM (ma refer la bautura spirtoasa nu al minoritatii, cu toate ca reclama ar sugera asta).
Pana la urma asta e ciocolata cu rom... o combinatie dulce-amaruie si intepatoare intr-un baton cam grosolan... Romania intr-o muscatura.
Un comentariu:
reclama este mama comertului,adevarul este ca au nimerit-o pe reclama!!!
Trimiteți un comentariu